Ți-au dat un nume...

Când te-ai născut, ţi-au dat un nume. Un simbol, s au poate o alegorie, sumarul unor energii, din COSMOS coborâte, spre a te manifesta. Un număr ce conţine ABSOLUTUL, divizat a câta sută oară, din infinitatea de divizări, şi aşternut, pe această petică de pământ... Sinteza unor aşteptări, unor potenţe, mobilă şi dinamică, venită la prispa ce-a cu dor, să asculte murmur de izvor, unde după puţin răgaz, să-şi ia zbor spre dulcea sa menire. Sorbind o picătură din păharul amar al soartei, trecând prin foc şi apă, prin jocul slavei, mirosind floarea DRAGOSTEI şi stringând roada trădării şi pierderilor, având la suflet doar RĂBDAREA şi SPERANŢA, CERUL, MUNTELE şi MAREA, şi doar doi ochi şi o INIMĂ, un SUFLET blând şi infinit de mărinimos, ce va urma aceeaş Cale, vei înţelege şi vei cunoaşte ÎMPLINIREA, şi vei purcede iar spre-a ta ESENŢĂ, spre un ÎNCEPUT, şi-apoi din nou aceeaş CALE, dar alt DRUM, altă lecţie, să-ţi beai paharul tău de jale. Şi iar un murmur de izvor, pe alte lunci, la alt pridvor, până nu-ţi vei bea până la fund paharul. Şi atunci vei înţelege MISTERUL Consonanţei şi Armoniei MATERIEI şi DUHULUI, intuit de MUMA TA acea ordine de silabe, ce te făcea inconştient, până la nebunie de fericit, când se atingea EA, cu buzele-i fierbinţi, de gingaşa ta ureche, pronunţându-l. Şi acum, când, argintul şi povara, te fac să priveşti cu duioşie la roada ta, la roada din roadă, din CER, din spaţii inerente, o STEA priveşte, penetrându-te din glezne, până în creşted, şi înţelegi că EA e aceea, care te-a nominalizat imortalizându-te în VEŞNICIE şi INFINIT. Şi de-acum tu , în şoaptă rosteşti acea parolă, ce-n lumea asta muribundă NUME se numeşte, începând, s au prelungind o altă ordine, o altă lume, până vei deveni STEA, până vei ajunge la EL, INDIVIZIBILUL, slăvind jocul ABSOLUTULUI. Pricepând iluzia, accepţi din nou... au, pentru a câta oară, acelaş joc. Dar e altă poveste...

ANATOL UNCU 26.11.2000