Сон...(на румынском языке)

Eram cândva sfios,acum nu-s bucuros,

Și inima e roasă de durere și alarmă,

Scumpa mea,nu încerca în pripă,

Pe rana sângerată,sare să-mi presari.

Glumeam...și îmi era teamă,

Să-ti spun că doar la tine mă gândesc,

Că doar cu al tău nume, pe lume mai trăiesc.

Acuma știu,că nu mai am dreptate,

Iar lacrima să nu mi-o vezi,zâmbeam.

Tot alergam,bătând pasul pe loc,

Și tot strgam,mai stai,nu te grăbi,

Iar acum,inima în piept nu-și are loc,

Se zbate să scape,să fugă din el.

Doar cântece-ți compuneam,și versuri îți scriam,

Iartă tot,dacă poți a ierta,

De te-am ofensat cândva,cumva,iartă-mă,

Și dacă vrei cheamă-mă.

Din cea mai îndepărtată stea,

Mă v-oi smulge și v-oi veni...

Fără cuvinte îți v-oi povesti cât cu tine vreau să fiu,

Și cât de mult te v-oi iubi...

Uită tot ce noaptea întunecată-ți aduce,

Și-n basmul din vis voi veni,

Dormi-adormi și visează-o poveste,

Voi fi prințul din ea,însă tu,nu mă vei cunoaște...

Scumpa mea,obosită mai iești,

Decupează-ți mobilul,și stinge lumina de tot,

Lumea-i crudă,mă crezi,uită tot.

În cel vis,într-un câmp plin de flori,

Invizibili la prima vedere,

V-or mai curge curenții -fiori.

Alungă-ți gândurile,aprinde lumânarea,

Te visezi într-o luntre,în albastru de mare,

Și o turmă de cerbi fermecați,se v-or pierde în zare.

O escortă de paji,fie chear și în vis,

Dormi-adormi în al meu Paradis.

Voi veni cu-o mulțime de urși,cu-ncălțatul motan,

M-oi grăbi să-ți arăt unde,unde-ncel lan,

Și-a pierdut pana sa,păsărica măiastră.

În smaraldul din lunca cu soare,

Din roua dimineții voi culege mărgăritare.

Unde tigrii ca pisica,se vor tăvăli-n picioare,

Și un cârd de flamingo-rоze-n zare...

Dormi-adormi.Uită tot.Eu de veghe voi sta.

Pajul tău,paza ta,dintr-un vis,ce pre el se visează...

Undeva în scrijalele vieții,va rămâne cel vis...

Eu mereu îl voi culege...

Și în suflet ascuns...îl voi păstra...

Anton Barbu 03.02.2021